Ureaplasma în sarcină: Definiție și factori importanți

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

Orice mamă aflată în perioada de sarcină trebuie să aloce o importanță deosebită sănătății sale. Unele afecțiuni sau boli pe care le poate contracta în timpul sarcinii pot avea efecte grave și asupra bebelușului. Analizele numeroase și păstrarea unei colaborări permanente cu medicul ginecolog garantează identificarea și tratarea din timp a oricărei afecțiuni ce ar putea să intervină. Ureaplasma în sarcină este una dintre acestea iar nedescoperirea ei la timp și netratarea eficientă de la apariția primelor simptome poate cauza probleme serioase atât mamei cât și viitorului nou-născut.

 

Ureaplasma în sarcină: o bacterie care poate cauza neplăceri

Ureaplasma in sarcină este de fapt o bacterie provenită din familia Mycoplasmelor. Deși familia respectivă este formată dintr-un număr impresionant de peste 69 de astfel de bacterii ce se regăsesc în mucoasa faringiană, uretrală sau vaginală, doar 2 dintre subspeciile sale prezintă un risc pentru sănătatea corpului uman. Acestea sunt Ureaplasma și Mycoplasma. Deși cele două se regăsesc în mod obișnuit la nivelul mucoasei genitale, acestea nu vor cauza probleme decât în momentul apariției unor condiții care să favorizeze dezvoltarea lor ca factori patogeni.

Ambele reprezintă un risc destul de ridicat atât pentru mamă cât și pentru bebeluș. Netratate la timp, acestea permit apariția infecțiilor urinare (uretrite), genitale și a celor neonatale. Infecțiile neonatale fac parte din gama celor care pot afecta bebelușul în primele sale 48 de ore de viață. Un factor de risc foarte important este dat de o proprietate genetică a celor două ce le permite să supraviețuiască cu succes chiar și sub acțiunea tratamentelor cu antibiotice obișnuite.

Este de preferat ca orice infecție cu ureaplasmă să fie diagnosticată și tratată înaintea conceperii bebelușului. Ureaplasma în sarcină provoacă sângerări vaginale grave, avorturi spontane sau nașteri premature. De asemenea, aceasta poate fi transmisă prin placentă fătului sau în timpul nașterii, determinând apariția meningitelor, a pneumoniilor și a septicemiilor.

Orice infecție cu ureaplasmă contractată înaintea sarcinii prezintă riscul de infertilitate și cel al apariției litiazei renale. Bacteria poate favoriza depunerea de sedimente minerale localizate la nivelul rinichilor. Cunoscută în limbaj popular ca fiind piatra la rinichi, litiaza renală provoacă dureri intense și colici renale în momentul în care organismul uman încearcă să elimine depunerile respective prin tractul urinar.

Simptome pentru ureaplasma în sarcină

Datorită lipsei unor simptome evidente sau a oricăror semne de infecție, ureaplasma în sarcină este foarte dificil de diagnosticat, fiind considerată una dintre infecțiile urinare tăcute. Rezistența foarte mare la medicamentele din clasa penicilinelor se datorează în principal structurii specifice a celulei respective, aceasta neavând perete celular protector.

Totodată, folosirea antibioticelor pe scară largă în tratarea afecțiunilor obișnuite a condus la sporirea suplimentară a rezistenței sale în urma fenomenului de mutație genetică. Astfel,

antibioticele folosite cu succes în anii trecuți pentru tratarea afecțiunii de ureaplasmă în sarcină ar putea deveni în scurt timp ineficiente.

Ureaplasma în sarcină: Simptome și cauze

Cele mai des întâlnite semne ale infectării cu ureaplasmă în sarcină sunt similare din punct de vedere simptologic cu alte boli ale sistemului urinar. Acest lucru ridică adevărate dificultăți în stabilirea unui diagnostic corect. De regulă, existența sa este dovedită în urma unor controale de rutină făcute de către medicul ginecolog.

Există însă și situații în care avansarea bolii sau sensibilitatea locului infectat pot da unele indicii concludente care să ne conducă la ideea că am putea suferi de o asemenea afecțiune. De exemplu, în cazul unei infectări cu Ureaplasma Urealyticum, femeia va prezenta o iritare a zonei valvare, usturime și mâncărimi, secreții vaginale sau chiar anexite în cazuri deosebite. Anexita sau boala inflamatorie pelviană reprezintă o infectare bacteriologică a tractului genital superior, cu posibilitatea de a se extinde spre abdomen.

Infecția cu ureaplasmă în sarcină poate provoca mamei unele dureri, arsuri sau usturimi în  timpul urinării și senzația unei urinări incomplete. Prezența acesteia în organism determină uneori apariția unor sângerări minore după contactul sexual.

Având în vedere lipsa unor simptome evidente și riscul ridicat pe care o eventuală contaminare cu ureaplasmă l-ar presupune, se recomandă realizarea tuturor analizelor necesare și consulturile periodice efectuate de către medicul ginecolog. Acesta poate identifica prin analize complexe de laborator făcute în baza secrețiilor orice tip de bacterie ce v-ar putea pune în pericol starea de sănătate. Tot medicul specialist este cel care vă va prescrie și tratamentul corespunzător în această perioadă. 

Factori ce favorizează infecția cu ureaplasmă în sarcină

Ca orice altă boală, apariția bacteriei de ureaplasmă în sarcină este favorizată de existența unor factori externi. Oricare dintre aceștia supun organismul dumneavoastră unui risc suplimentar și scad posibilitățile de apărare naturală a sistemului imunitar.

Nivel ridicat de stres

Stresul la care este supusă orice femeie în timpul sarcinii și odihna insuficientă poate avea ca rezultat scăderea imunității și implicit dezvoltarea unei astfel de flore bacteriene nocive. Se recomandă păstrarea unui stil de viață cât mai sănătos în timpul sarcinii, plimbările frecvente în aer liber și realizarea unor exerciții fizice special concepute pentru gravide. 

Hrănirea insuficientă

De multe ori, tot ca o consecință a stresului prenatal sau din cauza unor temeri că ar putea lua prea mult în greutate, femeile aflate în perioada de sarcină tind să-și neglijeze nevoile nutriționale. Acest lucru poate avea efecte catastrofale asupra sănătății mamei și a fătului, 

favorizând totodată dezvoltarea unor bacterii patogene. Menținerea unei diete echilibrate, adaptată noului statut de femeie însărcinată vă ferește de aceste riscuri. 

Acțiunea medicamentelor imuno-supresoare

Această categorie de medicamente se prescrie de obicei în urma unor intervenții chirurgicale. Medicația respectivă are rolul de a limita reacțiile de respingere ale organismului în cazul unor grefe sau transplanturi sau pentru tratamentul bolilor autoimune. În mod evident, sistemul imunitar va fi puternic afectat iar riscul unei infecții cu ureaplasmă în sarcină devine foarte ridicat.

Particularități anatomice

Confruntarea cu ureaplasmă în sarcină poate fi și o consecință a unor particularități anatomice individuale. De exemplu, femeile cu un col uterin scurt vor fi mult mai expuse infectării cu acest tip de infecții datorită existenței unui contact direct între membrana fetală și flora vaginală.

Metode prin care se poate transmite ureaplasma in sarcină

Deși poate fi transmisă uneori și prin contact sexual, ureaplasma în sarcină nu este catalogată ca fiind una dintre bolile cu transmitere sexuală clasice. Aceasta prezintă o aderență crescută la o mare diversitate de medii, fiind cea mai mică formă de viață ce poate supraviețui singură pentru un timp îndelungat. De exemplu, aceasta poate fi contractată chiar și prin aerosoli dacă vă aflați în apropierea unei persoane infectate în timp ce aceasta strănută.

Transmitere prin contact sexual

Precum marea majoritate a bolilor cu transmitere sexuală, ureaplasma în sarcină poate fi contractată în urma schimbului de fluide din timpul unui contact sexual oral sau vaginal. Fiind asimptomatică chiar și în cazul bărbaților, o infectare cu ureaplasmă nu va putea fi descoperită decât în urma efectuării unor analize specifice de laborator.

Transmiterea în timpul sarcinii

Infectând tracturile superioare ale aparatului genital feminin, bacteria în cauză poate intra în contact cu membranele ce protejează fătul, indiferent de momentul în care se află sau de stadiul de dezvoltare al acestuia. Rezistența sporită la antibiotice și imposibilitatea de a aplica anumite tratamente ce pot afecta bebelușul cataloghează ureaplasma în sarcină ca fiind o infecție dificil de tratat.

Transmiterea în timpul nașterii

Datorită ruperii membranelor sacului amniotic în momentul începerii stării de travaliu, copilul ce urmează să se nască este foarte expus dobândirii unei infecții cu ureaplasmă în cazul în care mama suferă de această boală. Dispariția barierei dintre bebeluș și bacteriile patogene crește riscul apariției unor boli neonatale ce îi pot influența grav sănătatea, având chiar potențial de creare a riscului de pierdere a vieții. Meningita, diferitele forme de pneumonie și septicemia sunt doar câteva dintre acestea.

Metode de diagnosticare si tratament pentru ureaplasma în sarcină

Pentru a diagnostica corect prezența bacteriei de ureoplasmă în sarcină, medicul ginecolog are la dispoziție o serie de medii de analiză și ustensile de laborator specifice care pot ajuta la semnalarea prezenței acesteia.

Mediile de analiză în care poate fi identificată prezența bacteriei de ureoplasmă sunt următoarele:

  • sânge
  • lichid amniotic
  • urină
  • secreții vaginale sau uretrale

Datorită sensibilității bacteriei la mediile calde și uscate și pentru a obține rezultate relevante, se recomandă ca în urma recoltării probelor, acestea să fie păstrate în siguranță pentru maximum 48 de ore, la o temperatură de 2-6 grade Celsius.

Pentru asigurarea unui tratament eficient, medicația în cazul infectării cu ureoplasmă se stabilește doar în urma realizării unei antibiograme. Astfel, medicul specialist va avea certitudinea că antibioticul respectiv va putea într-adevăr să elimine bacteria fără a supune organismul sensibil al mamei mai multor tratamente diferite.

În cazul descoperirii unei astfel de infecții cu ureoplasmă în sarcină, același tratament va trebui să-i fie administrat și tatălui copilului, iar orice formă de contact sexual este strict interzisă până în momentul vindecării complete a bolii în cazul ambilor parteneri.

Cele mai folosite antibiotice cu efecte dovedite în tratarea infecțiilor cu ureoplasmă sunt:

  • Eritromicina
  • Tetraciclina
  • Doxiciclina
  • Eritromicină

Acestea se vor administra sub forma unei cure de scurtă durată de maximum 7 zile. Dacă rezultatele întârzie să apară sau pacienta suferă de o formă cronică a infecției cu ureaplasmă în sarcină, medicul poate prescrie prelungirea tratamentului chiar pentru o perioadă mai îndelungată.

Dacă suferiți de alte afecțiuni ale sistemului imunitar, vă aflați în perioada de recuperare de după o operație sau ați urmat un tratament cu medicamente imunodepresive, veți fi îndrumată să urmați un tratament special.

Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *