Amniocenteza reprezintă cea mai complexă analiză medicală ce se poate realiza pe parcursul celor nouă luni de sarcină. Aceasta are în vedere evidențierea riscului de anomalii genetice sau infecții pe care bebelușul le-ar putea contacta.
Amniocenteza nu este o procedură medicală grea. În principiu, medicii au în vedere extragerea de lichid amniotic din burtica mamei și mai apoi evaluarea gradului de risc, în urma examinării probelor prelevate.
Cu toate că amniocenteza este o analiză sarcină cât mai exactă, această procedură nu trebuie efectuată pur și simplu, în orice situație deoarece prezintă și câteva riscuri importante. De aceea, doar atunci când medicul consideră necesar, se va trece la efectuarea acestui examen medical.
Din punct de vedere medical, procedura implică multă organizare, dar și condiții de maximă igienă. Un ac lung se va introduce prin abdomenul mamei în uter și astfel se va extrage o cantitate mică de lichid amniotic. De aceea, este important ca acul și instrumentele medicale să fie perfect sterilizate. Cu toate acestea, nu putem spune că amniocenteza reprezintă o „plăcere” pentru mamă sau bebeluș. De aceea, se va evalua chiar imediat după intervenție starea sarcinii.
De ce să realizezi amniocenteza?
Așa cum aminteam, amniocenteza este o analiză ce trebuie efectuată în sarcină atunci când medicul are în vedere riscul de îmbolnăvire al fătului sau atunci când există suspiciunea ca bebelușul să sufere de malformații grave, ce nu pot fi depistate altfel sau de contactarea unor infecții.
Cu ajutorul amniocentezei pot fi diagnosticate următoarele afecțiuni:
- malformații genetice: sindrom Down, boala Tay-Sachs, sindrom Edwards, fibroza chistică, boala Hungtinton;
- infecțiile uterine – toxoplasmoza, citomegalovirus, rubeola, etc;
- anencefalia, spina bifida;
- problemele determinate de incompatibilitatea de RH.
Cu toate că are un grad crescut de diagnosticare, amniocenteza nu poate depista toate problemele și malformațiile congenitale. Pe cele de mai sus, le poate depista într-o proporție de peste 90%.
Când este indicată amniocenteza și care sunt riscurile!
Analizele în sarcină trebuiesc realizate și respectate conform planificării făcute de către medic. Cu toate acestea, amniocenteza nu este o investigație care trebuie realizată la toate femeile însărcinate, fiind recomandată doar atunci când există suspiciuni care nu pot fi certificate printr-o altă analiză medicală. Și se întâmplă acest lucru pentru că amniocenteza poate determina complicații grave în sarcină și mai ales riscul de avort spontan.
Amniocenteza se efectuează atunci când sarcina are loc mai târziu de 35 de ani. Vârsta, așadar, poate fi considerată o problemă, mai ales în cazul unor anomalii genetice. Femeile trecute de 35 de ani au un risc de a naște un copil cu sindrom Down de 1 la 270, comparativ cu o sarcină la vârsta de 25 de ani, atunci când riscul este de 1 la 1250.
În același timp, amniocenteza se poate recomanda și atunci când rezultatele testului de screening (bitest sau dublu test) au rezultate cu risc de anomalii genetice pentru copil. La fel se poate recomanda amniocenteza în cazul unor rezultate anormale la triplu test.
Toate gravidele care au deja copii cu anomalii genetice ori cele care au suferit în trecut pierderea unor sarcini cauzate de malformații genetice, dar și existența unei moșteniri genetice din familie vor fi supuse acestei analize de sarcină.
Nicio investigație medicală nu este ușoară, cu atât mai mult cu cât vine vorba despre amniocenteză. De aceea, gravida trebuie evaluată și privită cu mare atenție pe parcursul intervenției, dar și imediat după. Riscurile cu care s-ar putea confrunta după efectuarea amniocentezei sunt sângerarea, infectarea cu o bacterie periculoasă, avort spontan, izoimunizarea la mamă, naștere prematură determinată de ruptura membranelor. De obicei, astfel de riscuri sunt asociate cu următoarele simptome:
- febră
- sângerarea
- dureri abdominale
- pierderea lichidului amniotic.
De obicei, astfel de complicații apar în primele 48 de ore de la realizarea intervenției. De aceea, ori de câte ori observați aceste lucruri este bine să vă adresați medicului pentru investigații suplimentare.
Cum se efectuează amniocenteza?
Amniocenteza poate fi recomandată de către medicul obstretician, însă poate fi efectuată și la cererea gravidei, atunci când există suspiciuni.
Pentru reușita intervenției este indicat ca amniocenteza să se realizeze după efectuarea triplului test, așa încât medicul să constate dacă există sau nu riscuri pentru sarcină.
Amniocenteza reprezintă o analiză medicală ce se realizează în sarcină, ușor dureroasă. Pentru reușita operațiunii este obligatoriu să se realizeze efectuarea unei ecografii, așa încât să se observe cât mai exact unde este poziționat fătul în pântec, așa încât să nu fie supus niciunei leziuni. Abia atunci, medicul va fixa locul unde se va face puncția amniotică.
Așa cum am amintit, întreaga intervenție se realizează în condiții de maximă igienă. Atât acul, cât și zona puncției vor fi corect dezinfectate de către medic, astfel încât în uter să nu pătrundă nicio bacterie care i-ar dăuna sănătății bebelușului.
După ce zona este dezinfectată, mediculva introduce un ac lung și subțire prin peretele abdominal până în uterul mamei, în vederea extragerii unei cantități mici de lichid amniotic. Cantitatea de lichid astfel extrasă va fi înlocuită imediat prin homeostazia utero fetală (bebelușul înghite și excretă lichid), așa că nu trebuie să vă faceți griji că ar fi cumva afectat.
Această analiză medicală este destul de rapidă, întreaga operațiune se desfășoară în circa 30 de secunde.
Cu toate că femeile sunt îngrijorate de faptul că bebelușul ar putea fi vătămat, trebuie să aveți în vedere că atât experiența medicului, cât și ghidajul ecografic vor ajuta pentru ca micuțul să nu fie în niciun pericol.
După efectuarea amniocentezei, femeile cu RH negativ se vor imuniza cu imunoglobuline specifice, așa încât să se prevină anemia hemolitcă de incompatibilitate la făt.
După ce lichidul amniotic va fi extras, acesta se va prelucra în laborator, iar în circa 10 zile de la efectuarea intervenție vor fi oferite și rezultatele. În principiu, medicii măsoară nivelul alfa-fetoproteinei pentru a se observa toate problemele de tub neural ce pot apărea, dar și malformațiile genetice de care ar putea suferi bebelușul.
Amniocenteza poate fi efectuată între săptămânile 15-18.
Redacția grupului nostru este formata din zeci de redactori responsabili pentru conținutul pe care-l generează și pe care-l lansează atât în mediul online, cât și în print. Prin intermediul lor avem încredere că putem veni în întâmpinarea cititorilor cu informații de calitate, corecte și originale.